HOME | JUDECATORI | PROCURORI | C.S.M | JURINDEX | INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE | MINISTERUL JUSTITIEI | CURTEA CONSTITUTIONALA
avocati mediatori executori lichidatori notari publici portalul Instantelor contact
02.07.2015 | www.timpolis.ro
facebook   yahoo   printeaza    
Judecator Dana Girbovan, fost presedinte al UNJR: "Regulile luptei anticoruptie trebuie respectate, pentru a nu o discredita si arunca in derizoriu"
De cateva luni, SRI – o institutie care a inregistrat rezultate foarte bune, in ultimii ani, in lupta anticoruptie –, nu numai ca isi exhiba excesul de putere in detrimentul alteia, al Justitiei, al CSM, al CCR, dar nici nu este sanctionata pentru derapaje.

Judecatorul Dana Girbovan – fost presedinte al Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania, magistrat la Curtea de Apel Cluj – vorbeste, intr-un interviu pentru TIMPOLIS, despre riscurile implicarii, peste limita legala, a serviciilor secrete in actul de judecata, despre riscurile infiltrarii Justitiei cu agenti acoperiti, ale controlului civil pur formal care se face asupra lor, despre riscurile trecerii sub tacere sau a bagatelizarii unor eventuale abuzuri ale sistemului judiciar, facute in numele luptei anticoruptie. "In Justitie nu functioneaza principiul «scopul scuza mijloacele»”, avertizeaza Dana Girbovan.

"Posibilitatea implicarii serviciilor de informatii in actul de judecata reprezinta un risc prea grav pentru a fi ignorat”

UNJR a sesizat, recent, CSM in privinta unei declaratii a directorului Directiei Juridice a SRI, generalul Daniel Dumbrava, potrivit caruia "instantele de judecata au devenit «camp tactic» al serviciilor de informatii” . CSM sustine, insa, ca afirmatiile acestea nu au afectat independenta Justitiei. Cum catalogati dumneavoastra, ca judecator, care ar trebui sa fiti aparat de CSM, aceasta decizie venita din partea unei institutii-garant constitutional al independentei magistratilor: obiectivitate, lipsa de preocupare reala,  neprofesionalism, efect al unor presiuni? 
Decizia CSM de a nu apara independenta justitiei fata de afirmatiile generalului SRI Dumitru Dumbrava, care a declarat ca instantele de judecata au devenit "camp tactic” pentru serviciile secrete, dovedeste, o data in plus, ca aceasta institutie isi rateaza rolul constitutional de garant al independentei justitiei. Mai mult, decizia CSM intretine suspiciunile legate de incalcarea garantiilor unui proces echitabil pentru orice persoana care a pierdut o cauza in instanta. 
Pentru a intelege gravitatea atat a afirmatiilor generalului SRI Dumitru Dumbrava, confirmate si de directorul SRI, cat si a lipsei de condamnare din partea CSM-ului a acestor afirmatii, doresc sa lamuresc ce inseamna independenta justitiei. Pe scurt si in mod esential, independenta justitiei este dreptul fundamental al fiecarui cetatean de a fi judecat in mod impartial de un judecator care pronunta hotararea doar in baza legii si constiintei sale, ferit de orice presiuni, influente, directe sau indirecte, deschise sau obscure, din partea oricui ar veni. 
Independenta justitiei, asadar, nu trebuie inteleasa doar in sensul ca procurorii pot acuza pe oricine, indiferent de pozitia publica pe care persoana o are, ci si ca orice persoana care sta in fata judecatorului are parte de un proces echitabil, fiind judecat de un judecator care nu este si nici nu pare a fi influentat din exterior. 
In cazul declaratiilor generalului SRI, asociatiile profesionale ale judecatorilor, sustinute de peste o suta de judecatori individuali, au apreciat ca acestea sunt de natura sa aduca atingere independentei justitiei, prin transmiterea unui mesaj ce naste aparenta ca SRI ar depasi limitele prevazute de lege in implicarea sa in actul de justitie. Am argumentat in cererea noastra ca mentinerea interesului SRI intr-un dosar, pana la finalizarea acestuia, nu are suport legal si ca folosirea notiunii de "camp tactic” – prin raportare la faza de judecata – este inadmisibila. "Camp tactic” pentru un serviciu secret presupune nu doar o atitudine pasiva, ci si desfasurarea unor actiuni secrete specifice care pot influenta si vicia actul de justitie, ceea ce incalca principiul unui proces public si echitabil. Aceste afirmatii au un caracter concret si la acestea ne-am raportat atunci cand am adresat cererea catre CSM. Ne-am fi asteptat ca argumentelor noastre, exhaustiv prezentate, sa li se fi raspuns motivat si punctual. Or, raportul Inspectiei Judiciare nu face nici pe departe acest lucru. 
Pana in prezent, CSM-ul a decis, in mai multe randuri, ca afirmatiile mai multor oameni politici si jurnalisti ar fi afectat independenta justitie, atunci cand acestea au ca efect scaderea increderii publicului in actul de justitie. Nimeni nu contesta ca afirmatiile acestor politicieni ori jurnalisti nu ar fi necesitat atentia CSM, dar niciuna dintre acele afirmatii nu au greutatea cuvantului unui general SRI, care spune ca instantele sunt "camp tactic” pentru acest serviciu de informatii. 
Orice cetatean care are pe rol un dosar instrumentat cu sprijinul SRI, citind interviul generalului Dumbravi, in care se vorbeste despre mentinerea SRI in "campul tactic” pe parcursul judecarii cauzei, poate avea suspiciunea rezonabila fie ca judecatorii au acces la niste informatii ce pentru el sunt secrete, fie ca asupra judecatorului se fac presiuni ce pot  avea efecte in pronuntarea hotararii. Afirmatiile explozive ale generatului SRI trebuiau sa fi starnit reactii imediate nu doar din partea CSM, dar si a Presedintiei, a Comisiei de Control a SRI, a conducerii SRI si a presei, insa s-a putut lesne vedea ca toata lumea a incercat sa minimalizeze problema si sa o rezolve succint si formal. 
Lupta anticoruptie este esentiala pentru bunastarea si securitatea Romaniei, insa indiferent de importanta protagonistilor acestei lupte, regulile trebuie respectate pentru a nu discredita si arunca in derizoriu aceasta lupta. Daca exista ingrijorari cu privire la depasirea de catre SRI a cadrului legal, ele trebuie discutate in mod real si concret, incertitudinile – lamurite, problemele – solutionate. Posibilitatea implicarii serviciilor de informatii in actul de judecata, prin mijloace de actiune specifice acestora, reprezinta un risc prea grav pentru a fi ignorat sau tratat cu superficialitate, chiar de catre CSM. 
Asteptam cu interes, de aceea, ca CSM sa publice motivarea deciziei pentru a putea si noi intelege cum un jurnalist, scriind un articol, poate afecta mai mult independenta justitiei decat afirmatiile unui general SRI din care rezulta, cel putin la nivel de aparenta, ca acest serviciu secret este implicat in actul de justitie dincolo de limitele legii.

"Justitia se administreaza public”

 

Si tot UNJR a solicitat CSM sa ceara SRI, "de urgenta”, clarificari publice care sa indice cadrul legal ce permite acestui serviciu sa-si mentina interesul fata de un dosar, pana la solutionarea definitiva a fiecarei cauze, in ce consta acest interes, care sunt limitele acestuia, de ce garantii este insotit si ce control se exercita asupra sa. Solicitare la care, inteleg,CSM refuza sa va comunice datele transmise de SRI, pe motiv ca… ar contine informatii confidentiale. Oamenii numiti la conducerea CMS primesc certificat ORNISS, care sa le permita accesul la informatii la care un judecator nu poate accede? Sau pe ce se bazeaza, de fapt, acest raspuns?
Justitia se administreaza public, din acest motiv toate legile si procedurile dupa care se judeca un caz trebuie sa fie cunoscute de toata lumea. Cand un general SRI afirma ca instantele de judecata – care  trebuie sa fie independente – au devenit "camp tactic” pentru activitatile unui serviciu secret, solicitarea CSM-ului sa clarifice aceasta problema era imperativa.
SRI a transmis Inspectiei Judiciare un set de informatii care au stat la baza hotararii CSM mai sus amintite. Ni s-a parut firesc, de aceea, ca acea nota de la SRI sa ne fie comunicata si noua, in conditiile in care sesizarea Inspectiei a fost consecinta solicitarilor noastre. Din dezbaterile Plenului CSM am inteles, insa, ca nota a fost clasificata ca fiind "secret de serviciu” de catre SRI, motiv pentru care ni s-a refuzat accesul la continutul sau. Lucru inadmisibil.
In primul rand, potrivit unei hotarari a CSM, judecatorii si procurorii nu au nevoie de certificat ORNISS pentru a avea acces la informatii clasificate, acesta fiind garantat potrivit art. 7 din Legea 182/2002, sub conditia numirii si a depunerii juramantului.
In al doilea, s-a subliniat in cadrul discutiilor din Plen faptul ca nu CSM a fost destinatarul acestei corespondente si ca fiecare membru CSM a luat cunostinta de cuprinsul sau doar in baza principiului "nevoii de a cunoaste”. Acest principiu, numit "necesitatea de a cunoaste”m este principiul potrivit caruia accesul la informatii clasificate poate fi acordat numai unei persoane care are o necesitate obiectiva de a cunoaste, in virtutea atributiilor sale de serviciu. Or, sesizarea asociatiilor de magistrati adresata CSM nu viza o problema situata in afara atributiilor noastre de serviciu, ci viza tocmai esenta exercitarii acesteia, indeplinirea justitiei de catre judecatori, in afara oricaror presiuni si suspiciuni privind existenta acestora.
Ca atare, tocmai nevoia de a cunoaste, generata de obligatiile pe care le avem ca judecatori, de a apara independenta justitiei conform juramantului depus la intrarea in profesie, ne-a determinat sa ne adresam Consiliului pentru a cunoaste intinderea si continutul notiunii de "camp tactic” in acceptiunea SRI, solicitare respinsa de CSM.
In al treilea rand, partea finala a raportului intocmit de Inspectia Judiciara are un tip de limbaj ce nu este specific magistraturii si am dorit, in mod legitim, sa verificam in ce masura concluziile reprezinta opinia personala a acestora sau este o preluare punctuala a informatiilor furnizate de SRI. Aceasta dilema ne-a fost partial lamurita de un membru CSM, care a afirmat textual ca datele transmise de SRI si calificate ca fiind secret de serviciu sunt "niste banalitati preluate si de Inspectia Judiciara”.
Modul de actiune al CSM-ului in acest caz este un motiv in plus care fundamenteaza necesitatea existentei unei discutii publice deschise despre rolul si atributiile serviciilor secrete in justitie.

"Se releva un control parlamentar pur formal” 

Acest gen de raspuns e, totusi, o dovada de opacitate, care se intalneste, in general, la serviciile speciale. Cand o informatie nu trebuie sa ajunga sa fie cunoscuta sau confirmata public, este invocat secretul, chiar daca, de fapt, informatia in sine nu e secreta. Iar despre un control  prin intermediul Parlamentului, un control de fapt, nu doar de drept, nu se poate vorbi. Cum se poate remedia aceasta problema? 
Notiunea de secret de serviciu este definita juridic de art. 4 din HG 285/2002 ca fiind "informatia a carei divulgare este de natura sa determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat”. In acest context, ne intrebam ce prejudicii poate produce SRI raspunsul la unele intrebari determinate de unele afirmatii facute public, in cadrul unui interviu, de un general al acestei institutii? 
Daca declaratiile care au starnit ingrijorarea magistratilor au fost publice, de ce explicatiile ce ar trebui sa lamureasca continutul acestora si, implicit, sa linisteasca ingrijorarile, sunt secrete? O astfel de abordare nu face altceva decat sa adanceasca suspiciunile, in loc sa le clarifice, avand efecte negative in ceea ce priveste increderea in si dintre cele doua institutii.
Trecand la partea a doua a intrebarii, in cadrul demersurilor pornite, am adresat o cerere Comisiei de Control a SRI, careia i-am cerut sa faca o analiza punctuala si concreta a actiunii SRI in domeniul justitiei. Ne asteptam sa ni se rapunda la fel, punctual, aratandu-ne in concret ce face SRI pe parcursul urmaririi penale, in ce consta activitatea sa dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, care este temeiul legal in baza caruia se desfasoara aceste actiuni si asa mai departe. Raspunsul primit se limiteaza la o insiruire de texte legale, al caror continut il cunosteam de altfel si in baza carora am argumentat ca, din informatiile publice aparute in ultimul timp, rezulta depasirea de catre SRI a limitelor trasate prin lege. Raspunsul Comisiei de Control a SRI in acest caz releva un control parlamentar pur formal, incapabil sa isi indeplineasca rolul in mod efectiv si eficient.

"Tacerea CSAT-ului fata de clarificarea existentei ofiterilor acoperiti in randul magistratilor este inexplicabila si ingrijoratoare”

 

Un alt aspect in privinta caruia v-ati autosesizat si, ulterior, ati sesizat CSM se refera la o posibila existenta in randul magistratilor a unor ofiteri acoperiti – declaratie facuta de fostul presedinte, Traian Basescu, potrivit caruia, pana in 2004, au existat magistrati acoperiti, ceea ce, fiind ilegal, i-a facut santajabili. CSAT nu a avut, inca, nicio reactie, desi, de la sesizarea din partea CSM, a avut loc o prima sedinta si desi presedintele Klaus Iohannis declara ca sustine demersul de deconspirare a ofiterilor acoperiti din Justitie. Cum va explicati aceasta tacere?
Tacerea CSAT-ului fata de clarificarea existentei ofiterilor acoperiti in randul magistratilor este inexplicabila si ingrijoratoare. Aceasta lipsa de reactie este o eroare institutionala ce se perpetueaza de zece ani si submineaza increderea in Justitie.
Magistratii, conform legii, nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii. Din acest motiv, anual, fiecare magistrat da o declaratie autentica in acest sens, declaratie a carei realitate este verificata de CSAT fie din oficiu, fie la solicitarea CSM sau a ministrului Justitiei. Ca atare, obligatia CSAT de a verifica existenta ofiterilor acoperiti din Justitie deriva direct din lege si nu tine de indicii pe care CSM sau alte institutii ar trebui sa le furnizeze. Aceasta chestiune se pare ca a fost gresit inteleasa.
Incompatibilitatea expresa dintre profesia de magistrat si cea de lucrator ori colaborator a unui serviciu secret a fost introdusa in lege in 2004, cand s-a stabilit si un cadru special pentru ca aceasta sa fie efectiva. Astfel, declaratiile date anual de catre magistrati trebuie controlate de CSAT si sunt sub sanctiunea atragerii raspunderii penale, iar incalcarea interdictiei are ca si consecinta inlaturarea din profesie. Posibilitatea existentei in Justitie a ofiterilor acoperiti ai serviciilor de informatii incalaca, in modul cel mai brutal, independenta magistratului si a justitiei in ansamblu, din acest motiv preocuparea extrem de serioasa a legiuitorului pe acest subiect este pe deplin justificata.
Cu toate acestea, desi au existat si in trecut cereri ale verificarii declaratiilor magistratilor, ca nu sunt ofiteri acoperiti, CSAT nu a efectuat de zece ani verificarile pe care legea i le impune. Ignorarea acestui subiect nu mai poate fi tolerata, deoarece mentine un val de suspiciune generalizata asupra sistemului judiciar in ansamblul sau, suspiciune ce trebuie curmata: daca exista in Justitie ofiteri acoperiti ai serviciilor de informatii, acestia trebuie inlaturati din sistem, iar daca nu exista, avem certitudinea absolut necesara a unui sistem neafactat pe acest plan.

Dar e posibila eliminarea din sistem a agentilor acoperiti? Sau, de fapt, le sunt protejate, prinlege, si identitatea, si statutul?

Asa cum am aratat deja, exista o dispozitie expresa si speciala in lege in acest sens, ce obliga CSAT sa verifice declaratiile magistratilor, iar cei care sunt ofiteri acoperiti sa fie scosi din sistemul de justitie. Aceasta dispozitie legala prevaleaza asupra oricaror alte reglementari de functionare a serviciilor secrete care prevad cum sa-si protejeze acoperitii. Din acest motiv este imperativ ca CSAT sa dea curs solicitarii magistratilor si sa verifice individual, subliniez individual, fiecare declaratie data de judecatori si procurori, preferabil incepand de la varful sistemului catre baza, si sa comunice rezultatul acestor verificari.
Afirmatii de genul "nu exista ofiteri acoperiti printre magistrati pentru ca nu permite legea” nu acopera nici pe departe nici litera, nici spiritul dispozitiei legale mai sus detaliate.

"Nu dezbaterile despre eventualele abuzuri slabesc forta luptei impotriva anticoruptiei, ci bagatelizarea sau ignorarea lor”

Dupa un articol recent in care atrageam atentia ca SRI a devenit, in ultimul timp, o institutie care nu numai ca isi exhiba excesul de putere in detrimentul altor institutii, dar nici nu este sanctionat pentru derapaje, au fost voci care au declarat ca, avand in vedere nivelul la care este coruptia in Romania, nu ar trebui sa ne deranjeze eventuale derapaje de la lege ale serviciilor de informatii si ca, atragand atentia asupra lor, de fapt facem un rau anticoruptiei in sine. Cum vedeti astfel de opinii? 
Un derapaj de la lege a unui serviciu secret este un derapaj de la statul de drept, care submineaza nu doar lupta anticoruptie, ci insasi democratia si drepturile cetatenilor. In Justitie nu functioneaza principiul "scopul scuza mijloacele”. Actul de justitie, inclusiv in lupta anticoruptie, trebuie sa se faca strict cu respectarea prevederilor si a procedurilor legale, care includ respectarea drepturilor procesuale ale celor invinuiti.
Pe de alta parte, orice abuz, ba mai mult, orice reclamatie privind un abuz, neverificata in mod real, are in timp efectul unui bumerang. Nu dezbaterile despre eventualele abuzuri slabesc forta luptei impotriva anticoruptiei, ci bagatelizarea sau ignorarea lor.
Intr-un stat de drept, pentru buna functionare a institutiilor, este esential sa se discute cu deschidere despre eventualele probleme care exista. In cazul luptei anticoruptie ori al implicarii serviciilor secrete in actul de justitie nu existenta acestor dezbateri, ci lipsa lor ar trebui sa ne ingrijoreze.
Problema rolului si limitelor serviciilor secrete in actul de justitie se dezbate aprins in tarile europene si fac trimitere la raportul comisarului pe drepturile omului, unde se arata ca "activitatea serviciilor de securitate are impact asupra unei mari varietati de drepturi ale omului (...). Afecteaza, de asemenea, dreptul la viata privata, dreptul la libera exprimare, dreptul de asociere, precum si dreptul la un proces echitabil.” Remarcati, va rog, mentiunea privind dreptul la un proces echitabil.
Discutarea despre rolul serviciilor de informatii in lupta anticoruptie si justitie este, asadar, unul pe deplin legitim si ar merita o mai mare deschidere atat din partea institutiilor implicate, cat si a presei si societatii civile.
 

"Nu am reusit sa identificam un text legal care sa permita SRI supravegherea desfasurarii fiecarui proces pana la finalizarea sa”

 

In lupta anticoruptie, SRI a avut rezultate bune, in ultimii ani. Dovada stau nu doar dosare grele instrumentate, plecate de la informatii culese de SRI, ci si faptul ca deranja. Amintiti-va ca in toamna lui 2012, Guvernul se pregatea sa modifice Legea 51/1991, privind siguranta nationala, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica in instanta informatii privitoare la marea coruptie, obtinute pe mandat de siguranta nationala. Totusi, unde se termina rolul unui serviciu secret in colaborarea cu justitia?
Raspunsul normal la intrebarea unde se termina rolul unui serviciu in colaborarea cu Justitia ar trebui sa fie unul simplu: acolo unde prevede legea. La solicitarile noastre, insa, institutiile statului inca nu au dat un raspuns coerent la aceasta intrebare. 
Conform legii, serviciile secrete au datoria de a trimite organelor abilitate – Parchetelor – toate informatiile pe care le detin, daca din ele rezulta savarsirea unei infractiuni. Dupa includerea coruptiei si combaterii ei in structura Strategiei de Securitate Nationala, ca factor de risc, componenta informativa a serviciilor s-a extins, cuprinzand activitati pentru culegerea, verificarea si valorificarea informatiilor in acest domeniu.
Pe de alta parte, tot potrivit legii, la solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din SRI pot acorda sprijin la realizarea unor activitati de cercetare penala pentru infractiuni privind siguranta nationala. Momentul procesual este anterior, asadar, sesizarii instantei de judecata. Mai mult, legea interzice in mod explicit SRI efectuarea de acte de cercetare penala, care sunt facute de procurori. Or, daca citim interviul generalului Dumbrava, acesta incepe prin a spune ca daca initial angajarea SRI in aceasta lupta anticoruptie s-a facut ca structura de suport a autoritatilor judiciare in materie – adica, exact ceea ce prevede legea – apoi a urmat un salt al evolutiei in acest demers, exemplificandu-se concret ca "daca in trecut ne retrageam din campul tactic o data cu sesizarea instantei prin rechizitoriu (…) in prezent ne mentinem atentia pana la solutionarea a fiecarei cauze”.
Nu am reusit pana in prezent sa identificam un text legal care sa permita SRI supravegherea practica, prin mijloace ce nu ne sunt cunoscute, a desfasurarii fiecarui proces pana la finalizarea sa. Saltul SRI, la care face referire generalul Dumbrava, este un salt in afara legii, pe care insa institutiile abilitate ale statului refuza sa-l clarifice.
 
Si pentru ca vorbeam despre anticoruptie… Intr-un comunicat al UNJR ati afirmat – citand dintr-un interviu pe care presedintele Traian Basescu l-a acordat pentru TIMPOLIS, in mai 2014 – ca CSAT a "responsabilizat masiv” SRI in domeniul luptei impotriva coruptiei, mentionand "o hotarare CSAT in care, de exemplu, se specifica obligativitatea functionarii unor structuri mixte, pe diverse paliere, de la depistarea si combaterea coruptiei in Justitie pana la combaterea evaziunii fiscale.” Explicatia implicarii SRI "mult mai puternic decat transpare din propria lui lege” a fost data tot de seful statului: "Pentru ca, politizand alte institutii, acestea au actionat tot timpul in favoarea partidului care il numise pe director si nu au combatut coruptia sau evaziunea fiscala, asa cum ar fi trebuit sa o faca insusi directorul.” Unde ar fi problema aici, in conditiile in care, din aceasta declaratie rezulta ca SRI s-a limitat, in context, la actiunea de culegere de informatii?

Problema este ca deciziile CSAT sunt acte administrative care nu pot, in nicio circumstanta, sa adauge la lege. Pe de o parte, avem Legea de functionare a SRI, care stabileste – asa cum am aratat mai sus – foarte clar limitele de implicare a acestui serviciu in Justitie. Pe de alta parte, avem decizii CSAT, unele dintre ele, cu caracter secret, care largesc sfera de implicare a SRI-ului, ceea ce e inadmisibil.
Ca sa se inteleaga absurdul situatiei, in interviul amintit fostul presedinte vorbeste despre o decizie CSAT care cere obligativitatea instituirii unor echipe mixte Parchet – SRI – Politie, pe diverse paliere. Or, asa cum am arata deja, conform legii, SRI nu are voie sa desfasoare acte de cercetare penala si, atunci, in mod legitim, te intrebi in ce consta rolul sau in cadrul unei echipe mixte?
Mai mult, notiunea de echipa presupune existenta unei activitati coordonate a acesteia, iar intrebarea ce se pune este cine conduce aceasta echipa? Cine ii stabileste prioritatile, directia de actiune, activitatile propriu-zise? Mai departe, cat de largi sunt palierele in care actioneaza aceste echipe mixte Parchet – SRI – Politie? Afecteaza sau nu drepturile procesuale ale persoanelor vizate? O multime de intrebari al caror raspuns nu il aflam in lege, ci in diverse hotarari ale CSAT despre a caror existenta aflam intamplator.
Evident ca in acest context ne intrebam ce alte decizii s-au luat in CSAT, care influenteaza justitia despre care noi, in calitate de judecatori si administratori ai justitiei, nu stim nimic. Aceasta este in sine o mare problema, care necesita o abordare publica deschisa, motiv pentru care va multumesc ca mi-ati dat oportunitatea sa vorbesc despre ea. Speram ca institutiile statului abilitate sa lamureasca aceste situatii o vor face-o, pentru a nu ne trezi peste ani ca intregul act de justitie de acum este viciat, de o implicare in actul de justitie, dincolo de limitele legii, a serviciilor secrete.

 

 

 


Cuvinte cheie: judecator GIRBOVAN DANA CRISTINA
 
ALTE TITLURI
Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea si reproducerea informatiilor si imaginilor publicate pe site-ul www.magistrati.ro se poate face doar cu respectarea Termenilor si Conditiilor.
© Copyright SC Avocatura.com SRL 2005-2017 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2011-2017